Personalul, usa si somnul (continuarea)

Si deci din cauza ca un omustean avea razboi cu o usa eu n-am putut sa dorm atat cat as fi vrut in trenul personal Putna-Iasi cu sosire la linia dreapta si plecare in directia depou. Mai erau vreo 3-4 statii pana la Iasi si am crezut ca respectivul omustean s-a linistit si ca eu voi putea visa in voie. Ceea ce am si inceput sa fac. Si era tare bine. Pana ce a trantit iar omusteanul usa. Care era la 20 cm de capul meu. Care eu dormeam. Care mi s-a parut ca o bomba explodand in creierii mei. Care am sarit trei banchete prin vagon. Care am crezut ca am facut infarct si ca-mi sangereaza timpanele. N-am mai dormit pana la Iasi, ca am fost ocupat sa-l injur 20 de minute fara sa ma repet pe ala. Si tot eu am iesit naspa, ca lumea din vagon nu s-a prins de ce calatorul (adica eu) care statuse cuminte tot drumu` si nu zisese nici pâs a inceput dintr-odata sa faca showul de pe lume, de se oripilau babele de cate ieseau din gura mea. Gata. Câtã continuare sa mai fie?!...