Oda(u) lu` Airbites

Eram inainte intr-o retea de cartier, mica si cuminte ca libidoul unui episcop, pe nume Getnet, in care nici vitezele sau tarifele nu erau cine-stie-ce incantare, dar nici netul nu mi-a picat nici macar o ora, cat a fost sa fie. Dupa aia aceasta retea a cam raposat si s-a transformat intr-o parte din Airbites. Care Airbites probabil are ca politica o apropiere de client, o mai mare interactiune cu acesta. Care cel mai usor probabil se realizeaza atunci cand netul chiere iar clientul (eu?!) se isterizeaza, ii injura, ii suna (sau le da beep, dupa caz), ii la un punct de a le trimite opece-ul sa-i mangaie, etc. Adica le percepe mai constient si mai consistent existenta. Airbitesilor. La care netul mai si pica. La fiecare picatura de ploaie. La fiecare fulg de ninsoare. La fiecare grad sub zero, Celsius. La fiecare vrabie zgribulita ce isi face manichiura stand pe unul dintre cablurile lor. La fiecare pom scuturat de vreunul cu Dacia, oriunde in judetul Iasi. La fiecare aparitie televizata a lu` horMonica & vIrinel. La fiecare beletel trimis intre si spre politicienii romani, etc
Probabil unicul efect al unei revolutii armate pe o insula nelocuita din Pacific sau al unei coliziuni dintre un meteorit de dimensiunea unui muc de tigara si planeta Pluto ar fi, desigur, de asemenea, caderea netului in Airbites.
Intrebare - care e probabilitatea sa-l ia dracu` pe textu` aista in momentul in care dau sa-l public pe aista blog, din motiv ca netu` a picat cat am scris randurile astea, iar sa salvez undeva mi-a fost lene?