Raspuns

Ca vad ca intreaba si amicul Fulgerica daca mai traiesc.
Traiesc.
Presupun.
Cand eram somer, aveam timp de scris aici, de ramaneam si fara inspiratie.
Acuma cand nu mai sunt somer, as avea destule de scris, dar cand sa mai am timp sa scriu pe blog?...
Am intrat si eu in randul lumii, in sclavagism, pardon capitalism. `S angajat adica. La o firma dintr-aia de unde si dracu` prefera sa se calugareasca dupa o saptamana de prestat. Eu am muuuult mai mult de-o saptamana de cand prestez acolea.
Pierdut si umor dupa cum se vede.
Poate revin vreodata.

PS De citit mai apuc inca sa va mai citesc. Cel putin pe cei din blogroll de la mine.
Deci nu va culcati pe-o ureche. Ciao.

Long live Fulgerica si tagul lui

Apoi daca nu era Fulgerica si cu tagul lui, nu stiu cand as mai fi ajuns sa scriu pe aici, ca-s cu inspiratia pe minus tare de tot. Deci...
1. Vorba preferata - orice interjectie sau onomatopee ambigua, buna la umplut spatiul pe care cruda soarta mi-l rezerva pentru replicitle mele. Gen: nah, jdeci, mdeah, mda, aha, aham, etc.
2. Vorba nesuferita - ok, cand il zic eu.
3. Drogul favorit - muzica. Fiindca, fata de tigari, nu consum cu cartusul, nu put de la ea si nu fac cancer. Cred.
4. Sunetul preferat - plansul lui gigi becali.
5. Sunetul nesuferit - cand ma bate cineva la usa.
6. Injuratura -
7. Cine pe viitoarea bancnota - Zavoranu, sa treaca prin toate mainile.
8. Meseria pe care n-ati fi vrut s-o faceti - toate de pana acum.
9. Planta, arborele sau dihania in care v-ati reincarna - jneapan pe varf de munte, sa nu fiu toaleta tuturor cainilor, iar dihania - rechin, cam din acelasi motiv.
10. Presupunind ca D-zeu ar exista, ce v-ar spune dupa moarte: - "preiei tu de aici"

Mai departe dau tagul, daca vor sa primeasca, - Vio, Adrian, Flocea.

Dimineti mutante

Mai nou mi-era frica sa ma trezesc dimineata. In ultima vreme diminetile au fost o parte a zilei plina de surprize si de palpitatii la inima pentru mine. Asa ca acum, cand ma trezesc, sunt foarte evlavios, ma bucur ca tavanul e la locul lui, ma bucur ca mai am patul sub mine, ca ceea ce misuna deja treaza prin casa e nevasta-mea si nu o cohorta de aliensi razboinici, ca ceea ce zace langa mine e o plapuma botita si nu vreo reptila flamanda cu 3 capete si un picior. Si cum sa nu fiu asa socat dimineata, daca ultimele dimineti, consecutive, aratasera cam astfel:
-dimineata 1: ma trezesc, ma spal, ma pun la calculator sa mai citesc o presa, un bloguri si un xpert elevene, si cand sa porneasca computatorul, siiiiiurpraaaaiz, scan disk cu gasit de baduri pe hard disk. (FAT32, Win98, stiti voi...) Ce am facut toata dimineata? Am admirat scan disk de windoze 98 cu depistat de baduri, am mangaiat tastatura cu lovituri cu capul meu in timp ce minutele treceau vertiginos pe langa mine, mi-am ros unghiile in timp ce ma gandeam de unde ma cac bani de harddisk nou si cum o sa mut ce am pe alea 2 harduri de 40 pe ala ipotetic si de 250 giga pe care o sa mi-l iau cand o sa castig la loto chiar daca nu joc.
-dimineata 2: m-am gandit sa dorm mai mult, de frica sa nu ma trezesc si cand ma pun la comp sa descopar ca am baduri si pe cooler si tastatura, si am dormit mai mult. Intr-atat de mult incat am uitat ca nevasta are intalnire matinala cu taica-su, ala de e pt mine socru, si ca urmeaza sa-l aduca in vizita la noi. Asa ca in loc sa-l intampin pe socru cum era normal, cu paine, sare, casa curata ca unghiile de miss univers, pozitia drepti si zambetul fermecator de rigoare, l-am intampinat sforaind si cu curul semiacoperit de pijamale indreptat strategic catre usa. Asta in timp ce plapuma se odihnea pe podea in mijlocul casei. Totusi a fost bine, daca stau si ma gandesc ca n-a facut nici el infarct cand a vazut cu ce priveliste este primit in aceasta vizita, si nici eu cand am deschis un ochi si am vazut cine se holba din usa la buricul meu preaexpus.
-dimineata 3: m-am trezit, iar al doilea din casa, desi era 8 jumate ceasul, nevasta-mea presta cu heroes 3 wog la computatorul cu baduri dar inca functional, iar eu am constatat ca s-a simtit dintr-odata in acea zi generoasa si mi-a facut cafeaua. Calculand ca daca deja joaca heroes, cafeaua este facuta de ceva vreme, ca altfel ar fi avut inca treburi prin casa, m-am infipt zambitor si vesel in cana de cafea si am patit exact ca Moromete. M-am oparit de m-au luat toti dracii. Dar puteam sa urlu, sa zbier si sa dau cu mobila de pereti cat timp draga de ea a fost asa de amabila si m-a scutit de facutul cafelei in ziua aceea? Neah. A trebuit sa zambesc satisfacut in timp ce limba, cerul gurii si jumate de gat imi erau parjolite ca stuful din delta la romanii cei isteti primavara. Si apoi s-a mirat toata ziua cum de n-am mai mancat nimic si de ce incercam sa fumez tigarile fara sa le ating cu buzele.
-dimineata 4 fu cea in care ma sunara aia pt primul interviu, eu n-am inteles prea bine de la ce firma erau, si cand sa caut pe net sa vad si eu unde ma duc, picase. Netul de la Airbites.

Interviuri 2

Trecu primu` interviu, trecu perioada aferenta de asteptare, si veni telefonul in care eram chemat la al doilea interviu. La ce sa ma fi asteptat de la al doilea interviu? La discutat despre salariu si despre unde o sa fie biroul meu si alte chestii dintr-astea... organizatorice. O fi mit urban, sau parere proprie deformata, dar eu la asta ma asteptam de la un al doilea interviu, si cei pe care i-am mai intrebat despre chestia asta, tot cam in aceeasi nota mi-au raspuns. Ca e bun daca-i al doilea, treaba-i ca rezolvata, nu mai trebuie intrebari, testari, iscodiri, futai, al doilea interviu e in proportie de 90% dovada viitoarei angajari, si tot asa. Si uite cu asta m-am dus eu in cap la al doilea interviu. Pe drum pasarelele cantau vesele in copaci si nu numai, taranii in bemveuri nu mai pareau asa dezgustatori, lumea imi zambea, mda, iar eu mai aveam oleaca si mergeam in pas saltat, ca purandeii de gradinita pe vremea raposatului. Cand am ajuns acolo eram in aceeasi dispozitie, asa ca n-am mai pus la suflet ca persoana cu care trebuia sa ma intalnesc e sef si ca orice sef, a intarziat cateva minute bune. Si veni seful aista, si eu cu tot cu relaxarea, voia buna, optimismul si siguranta pe care le aveam la purtator, am fost introdus intr-o celula cu inca 3 directori si am fost executat. M-au intors aia pe toate fetele, m-au examinat, m-au adulmecat, m-au testat, m-au retestat, m-au fentat, m-au frecat, m-au demolat, iar intr-un final, dupa ce toate frustrarile lor de manageri intr-o tara de manageri putura fi descarcate in capul meu, m-au lasat sa plec. Am zburat de-acolo mai rapid si mai usurat decat cum ar zbura Miron Cosma din parnaie dac-ar fi gratiat. Cica urmau sa ma contacteze, iar, daca... Da` tot pentru un al x-lea interviu. Numai ca eu a doua zi eram deja la alt interviu, la alta firma. Care s-au lamurit intr-un sfert de ora ce-mi poate pielea. Fara sa se simta multumiti si convinsi doar dupa ce-mi numara si degetele de la picioare sau dupa ce-mi afla ascendentul zodiacal al strabunicului meu de pe mama.

Rugaminte

Un click aici si unul aici, si va sunt vesnic recunoscator.
Dincolo de linkurile respective nu sunt altceva decat desenele unor copii de clasa I, asta daca va gandeati la prostii sau mai stiu eu ce.
Multumesc mult.

This rocks

Gogu Kaizer rocks. Aici. Mai ales partea cu " Isi baga dracu' mintile in cap, isi revine, scrie ce vrea mătărânga lui, scrie pentru el si pentru ştromeleagul lui, îşi bagă picioarele în el de trafic, îşi expune ideile cum vroia sa o faca de la bun inceput, i se fâlfâie de parerea altora, renunta la paranoia, merge mai departe, realizeaza ca "blogosfera" nu inseamna nimic pentru el si el nu inseamna nimic pentru "blogosfera", revine la a fi el insusi si intelege, in sfarsit, ca blogul nu e nimic altceva decat o cale de a-si exprima ideile, fictiunile, parerile si ce dracu' ii trece prin creieri." Vedeti aici tot postul.

Fatalu` de mine

Jdeci azi am fost la un interviu. Si am ajuns prea devreme. Si a trebuit sa prestez despre admiratia mediului inconjurator in timp ce sprijineam un stalp. Si daca tot eram imbracat in toale de nunta, am zis sa pozez putin pentru copacii din zona in timp ce invarteam pe deget cheile de la masina pe care n-o am. Asa cum fac manelozaurii. Doar ca eu prin gestul asta incercam sa ma abtin pentru cateva minute de la a-mi mai aprinde inca o a o suta zecea tigara. Si cum pana atunci nu era nici dracu` prin zona sa ma vada, de nicaieri a aparut una bucata veverita. Dintr-aia astfel imbracata de se cunostea ca e usa de discoteca si locul din dreapta in bemveu de capsunar ajuns patron de covrigarie. I s-a blocat privirea in mine. Eu eram deja blocat cu mintea in interviul care ma astepta, in faptul ca nu mai am bani nici sa trec strada, si ca daca nu ma angajez mai degraba n-o sa mai am bani nici sa incui usa la casa. Deci chiar nu-mi ardea de veverite, mai ales ca acasa nevasta ma astepta cu melesteul pregatit pentru vesti bune si comportament adecvat. Si cum ma gandeam eu asa, la boaba de mazare pe care o s-o fugaresc prin farfurie diseara la cina, madmoazela s-a gandit sa ma scoata din contemplare si sa ceara o tigara. Eu, deranjat fiind din gandurile mele optimiste, am sperat macar ca de la monte carlo-ul meu basarabean pe care i l-am oferit sa i se zguduie putin tinuta si sa presteze despre cum ii sare tricouasul pe organe in timp ce s-ar zvarcoli pe jos inecata si cu tuse convulsiva. Dar n-am avut noroc. A pufait de doua ori si mi-a aruncat bunatate de tigara pe jos. Mi-a multumit ranjind o fasole cam colorata catre mine si a cerut si-un servetel. I-am intins si-un pachet de servetele, constatand ca oricum isi cam tragea cu gratie mucii in piept si sperand ca dupa asta o sa fiu scutit de prezenta ei in imediata mea apropiere. La care ea, observand ca in afara de faptul ca ma executam si-i dadeam ce-mi cerea, sunete nu scoteam iar zambete nici atat nu emanam, a luat un servetel, a ranjit iar fasolea catre mine, si-a dat fotogenic parul la o parte din ochi, s-a aplecat si si-a sters incaltarile de praf invizibil. Am zis de vestimentatia foarte... primavarateca de-o avea la purtator? De piatra sa fi fost si nu se putea sa raman indiferent la asemenea etalare de... interes. Asa ca i-am intins pachetul de Monte Carlo si i-am zis zambind complice sa ia mai multe, ca eu oricum mai am si-acasa. I l-am lasat in mana cu 4 tigari in el si dus am fost.
Acu-s acasa si scriu pe blog, datorita faptului ca Airbites mai da si net din cand in cand, in afara de sictir, si datorita faptului ca nevasta e la facultate. Altfel, daca era acasa, aveam eu alte chestii de facut...

Interviuri

Azi fu iar interviu in planul meu cotidian. Adica iar prestat despre cat de valoros si de baza sunt eu si cum de nimeni nu m-a luat inca. Diferenta fata de interviul de azi si interviul de data trecuta e ca la interviul de azi eu chiar vreau jobul respectiv. Si de aici am constatat alte diferente:
-la jobul de la interviul de data trecuta mi se cam falfaia ca interes. Nu era ceva sa ma faca sa ma cracanez de emotie la gandul ca ar putea fi jobul meu, si nici sa ma dea jos de pe scaun de dorinta ca, prin urmare, sa impresionez la interviu. Asa ca, desigur, am prestat cat se poate de corespunzator. Relaxat si pe felie. Jobul de la interviu de azi, am constatat ca e misto si-l vreau. Prin urmare am prestat la interviu cat se poate de, hai sa nu zic patetic, dar nici mult nu mai aveam si exact asa era. Incordarea si crisparea fura cuvintele de ordine pentru starea de atunci.
- la jobul de la interviul de data trecuta, de care mi se cam rupea, eram tot baiat-gigel ca prezenta si fizica, pe langa cea de spirit. La aista de azi, la care chiar vreau jobul, au avut grija firele din barba sa faca rascoala si sa plece fiecare in directii diferite, ca sa nu mai zic ca parul din cap se aseza dupa vointa lui proprie cat mai original cu putinta, fie aducand spre freza punk, fie spre freza cunoscuta sub numele de castron.
-la jobul de data trecuta a fost o vreme numa` buna de tranzitat Iasu` spre locul unde era interviul imbracat in toale de nunta si implicit cu streangul bine infiletat in jurul gatului. Azi a fost caldurica, suficient cat cravata sa-si indeplineasca cu maxim de succes rolul de asfixiere si suficient cat atunci cand am aterizat la locul interviului sa trebuiasca sa consum vreo trei pachete de servetele cat sa mai ascund din debitul fluviilor care curgeau de pe mine.
-la interviul de data trecuta am fost bine dotat cu stoc de gume acceptabil mirositoare, la interviul de azi desigur ca am omis acest aspect si m-am trezit in fata intervievatorului (asa se zice?) probabil duhnind a monte-carlo-ul basarabean consumat in cantitati de pachetul pe ora pana in acel moment.
- la interviul de data trecuta am fost bine dotat cu informatii despre ce e firma respectiva, cum se cheama si despre ce presteaza, la interviul de azi, pana n-am ajuns acolo n-am stiut la/pentru ce ma duc. Asta nu fiindca sunt eu disperat si trimit cv-ul la o suta de firma odata, de nu le mai stie nici dracu` care si cum, ci pentru ca bestjobsu` nu stie sa mai arate la ce am aplicat, moara in bezna (vorba lu` Gogu Kaizer) cu site-ul lor de maro cu tot. 1-0 pt ejobs. Iar cand mi-am amintit cum a zis ca-i zice la firma ala de m-a sunat si m-a chemat la interviu, era prea tarziu, netul de la Airbites picase si picat a ramas. Halal noutate.

Zambon, Zamparini, suedezii

Zambon, o fi el escroc, smecher si profitor, dar si Iancu e prost si fatarnic. Eu nu inteleg, prefera sa dispara clubul cu totul decat sa plateasca aluia meleonu` de dolari, stiut fiind ca Iancu are de unde, si oricum a dat mult mai multe meleoane pe jucatorii-mercenari care mai si presteaza mai slab decat jucatorii de la echipa de tineret a aceluiasi club?
Si oricum, si prostia lui e de vina, ca altfel n-ar fi cumparat clubul fara palmares si alealalte chestii de-au ramas la Zambon.
Zamparini, siciliano-vero, il presidente de la clubul Palermo, s-a ofticat ca Mutu mai da si goluri, si l-a facut tigan. Nasol din partea lui. Dar oricum, parerea mea, e de preferat mutu tigan decat tiganu mut.
Aseara fu meci caritabil intre Manchester si o selectionata a Europei, cu ocazia a nu-stiu-ce aniversari a UiE. Iar la un moment dat comentatorul a constatat ca in atacul "Europei" presteaza doi suedezi. Iar eu in acel moment dat mi-am imaginat un Andersson si-un Svensson, blonzi, inalti si cu ochi albastri, stand in careu sa dea cu capu` la centrari, in stilul bine-cunoscut de fotbal scandinav. Doar ca suedezii erau: unul Ibrahimovici, Zlatan Ibrahimovic, care e mai degraba cunoscut ca fotbalist tehnic, si e brunet, si dupa nume puteti deduce cat de suedez din mosi-stramosi este (el este suedez ca nationalitate, ok, dar totusi...), iar celalalt era Larsson. OK, dupa nume pare suedez valabil. Numai ca e putin mai inalt decat masa si este putin cam mulatru, ca sa nu zic ca e mulatru in toata regula.

Microbu`, bata-l vina

Ghici cine-i tipul care abia vede pe unde merge deoarece astazi si-a schimbat ochelarii si e ametit de la ei, care e intr-atat de slabut si atletic incat l-ar face pe Piedone sa tremure emotionat la vederea lui si sa se simta dintr-odata sexi, care e si acum schiop de la luxatia de rotula cu ruptura de ligamente ajunsa celebra in randul doctorilor ortopezi din Iasi din primavara lui 2006, care nu a mai mers pe jos mai mult de 100 de metri din toamna, care nu mai are din copilarie o pereche de adidasi care sa aiba si talpa, dar care in seara asta se va duce sa joace fotbal pe terenul sintetic din Agronomie?