In aceeasi nota

Prea bune sa nu mai dau odata copy/paste:

1.Un Tico si un Maibach se busesc frontal. Pe computerul de bord al Maybach-ului apare: “found new hardware. Install?"

2.Itic si Strul, doi evrei. Strul moare si Itic, din respect pentru el se duce la ziar sa ii dea un anunt. Afla ca se taxeaza la cuvant asa ca anuntul este demn de o economie evreiasca: "Strul mort." Femeia de la ghiseu ii spune ca oricum taxeaza la cuvant dar primele 4 sunt la acelasi pret asa ca Itic conchide: "Strul mort, vand Mercedes!"

Iar furaciuni

Comise de mine. Adica 3 poze luate de prin alte parti. Na:

Break a guiness record. A... special one.

Personal effects left behind.

Speaking Chinglish is good for turism.

Copy paste

La doua bancuri, asa, de proba, sa se stie ca mai traiesc.

Primul banc:

Sfaturi de la Lacatus pentru Banel Nicolita:
1)Nu te intorci in jumatatea noastra de teren decat cand e absolut necesar.
2) E obligatoriu sa te intorci in jumatatea noastra de teren, in momentul in care schimbam portile.
3)Portile se schimba intr-un meci, cel putin o data, nu te lasa pacalit!
4)Nu ai cum sa-ti dai seama care e poarta adversarului, deci trebuie sa intrebi.
5)Nu-l intreba pe Nesu ca se tine de glume.
6)Nu lovi mingea in cazul in care adversarul face pressing sau tribunele canta.
7)Alearga tot meciul si intra in teren doar cand/daca iti spun eu. Poti sa deschizi si ochii.
8)Daca e necesar sa atingi mingea, roaga-i pe Goian si Ghionea sa faca zid.
9)Tu vei antrena portarii in sectiunea de "Atentie distributiva si capcane de joc"

Al doilea:

Un sergent in permisie merge la o prostituata si o intreaba:
-Domnisoara acceptati compania mea pentru 200.000 de lei?
Ea zice : -Da!
Sergentul se intoarce si striga: -Companieeee, inaintee mars!!

Ce vand unii...

Da'-i inteleg.

Link.

Studentele, stresiunea si somnul

In ultimele zile, 15 studente au fost transportate la Spitalul de Urgente Sf. Ioan, dupa ce au facut abuz de cafea si tutun. Medicii sunt obisnuiti ca in perioada sesiunii sa aiba astfel de pacienti, deoarece studentii, pe fondul oboselii, al consumului exagerat de cafea si nicotina, ajung la spital cu afectiuni cardiace si neurologice. Pentru a alunga somnul, studentii recurg la fel de fel de metode pentru a avea cat mai mult timp sa invete pe perioada sesiunii.

Citat de pe Ziua de Iasi deocamdata, pana apare si la Dr. Ciuhodaru, daca apare.

Stiu eu cateva metode mai eficiente pentru a alunga somnul. Una dintre ele este dormitul. Garantat ca dupa aia somnul este alungat.

Acuma stau si ma intreb... de ce numai studente. Studentii ce fac? Ei probabil se roaga, stiti bancul...

Si mai stau si ma intreb... inca se practica invatatul in noaptea dinaintea examenului? Si-n zilele astea? Credeam ca doar pe vremea mea. La partea cu invatatul ma refer. Pai n-a evaluat tehnica, nu s-au inventat mobilele cu headset, mp3playerelele cu functie de reportofon, sacoselele cu functie de cosmetizare a notei, etc?...Why bother?

Pe vremea mea, dragii mosului, ma puneam eu cu Paul sa invatam la Matematici-aplicate-in-economie in noaptea dinaintea examenului, si ce spor aveam, ce electricitate cerebrala se degaja, ce megataifun stiintific ne devasta, ca ne trezeam dupa patru zile jucand Championship Manager dintr-ala antic si intrebandu-ne in ce luna a anului mai suntem.
Iar cand examenul trebuia totusi luat, venea un nenea pe nume Vlad Osama si narghileaua sa la noi si ne medita (Vlad, nu narghileaua), si examenul se lua.

Stresiunile erau, cum e si normal, perioada propice adunarii in cenacluri si sezatori stiintifico-culturale in scopul de acumulare a cunostintelor astfel incat examenele sa fie doar o ilustrare a acestor eforturi, si in nici un caz un prilej de stres. Yeah, right... Iar cand eram adunati, din brainstormingul ad-hoc creat, ajunsi la partea in care ne analizam capacitatile metacognitive, ne aminteam de Jean Piaget care zicea ca invatarea depinde de dezvoltarea capacitatilor cognitive. Si el zicea ca aceasta dezvoltare a capacitatilor cognitive se facea in etape, in functie de varsta. Ca cica intre 1 si 4 ani se dezvolta gandirea preconceptuala si simbolica, intre 4 si 8 ani cea intuitiv-imagistica, intre 8 si 12 ani e faza operatiilor concrete, intre 12 si 18 ani faza operatiilor formale. Iar noi aveam 21 de ani. Deci naspa. Deci nu stiam cum este bine sa invatam pentru varsta noastra. Deci mai bagam un campionat de Bomberman de vreo 3 zile pana sa ne dam seama.

Post foarte important si urgent

Am efectuat un studiu statistic foarte complex, bazat pe observarea mail-urilor pe care le primeam de la sefii pe care i-am avut la diversele locuri de munca pe unde m-am perindat. Concluzia, in continuare: nu esti sef daca nu pui ca subiect la mail un titlu cat mai pompos si panicant, cat sa se constipe instantaneu angajatul numai cat il vede de departe, d-apoi sa mai apuce sa-l si deschida. Titluri de genul:
-"mesaj important"
-"mail urgent"
-"de deschis ACUM!"
-"foarte important!"
-"extrem de urgent"
-etc, c-ati prins ideea.

Dupa cum se vede, din subiect/titlu se pot trage foarte multe concluzii despre natura continutului. Ca e ceva legat de o noua strategie de marketing, ca anunta o marire de salariu sau iminenta concediere, nu conteaza, nu din subiect trebuie sa stii asa ceva. Din subiect trebuie sa stii ca e nemaipomenit de important, teribil de urgent si trebuie citit instantaneu, strangand din buci, cu transpiratia curgand torente pe ceafa, cu pulsul 250, si cu o lesinul pe vine. Ca doar mesajul e urgent, e important, e de la sef...

Iar dupa ce mesajul incredibil de urgent si important isi dezvaluie si continutul, vei afla ca e, intr-adevar, groasa. Chestii vitale de genul "Nu mai avem hartie igienica la baie" sau "De ieri fiica-mea nu mai este adepta decapotabilelor, a descoperit papusile" iti vor face ziua o zi deosebita, unica si demna de tinut minte. Cand totul a inceput de la acel "mesaj urgent" de la sef.

O zi din viata unui star

Dormeam, cum se doarme, linistit si pufos, cum ma stiti, in mijlocul camerei, cum imi place.

Cand am auzit un sunet... Click de aparat foto. Paparazi-ii erau aici. Din nou. O, da, sunt o vedeta, aproape ca am uitat.

Trebuie sa le dau ceva de pozat. Schimbam profilul, aratam talia de felina. Dap, camera ma iubeste...

Orice unghi, orice pozitie, blitz-ul e prietenul meu. Totusi decorul asta e cam nepotrivit, imi aminteste de ceva... altceva decat sedinte foto.

A, da, imi aminteste ca dormeam.

So... get the beep outta here...

Mai tare ca Ferrari

Mijloc de transport pe 4 roti ce poate fi vazut in zona pietii Alexandru din Iasi, al carui intrebuintare este rezervata doar persoanelor exclusiviste si cu venituri suficient de mari (moguli rusi, seici arabi, cantareti de manele mioritici).

A se observa forma si culoarea de Lamborghini Diablo, poleiala cu ultrapretiosul praf de Iasi, sistemul de securitate ultrasofisticat si extratehnologizat - bara de fier ruginit din spate, care face ca airbagul sa fie mai demodat si decat liceenii fara mobil cu 3G, si multimea accesoriilor si dotarilor care fac ca si o vacanta in Bali sa fie fleac pe langa 5 minute de plimbare cu acest OZN.



Click pe imagine pentru a mari.

Studentii la gara 2

Poate nu ma credeati candva demult, cand am scris asta, iaca vin acum si cu poza ca dovada. Iar poza asta e facuta la vreo 10 minute dupa sosirea trenului, deci nu cand era multimea mai mare.


Click pe imagine pentru a mari.

Cum spuneam, locomotiva este un mijloc foarte eficient de transport-marfa.

Dimineti mutante

Mai nou mi-era frica sa ma trezesc dimineata. In ultima vreme diminetile au fost o parte a zilei plina de surprize si de palpitatii la inima pentru mine. Asa ca acum, cand ma trezesc, sunt foarte evlavios, ma bucur ca tavanul e la locul lui, ma bucur ca mai am patul sub mine, ca ceea ce misuna deja treaza prin casa e nevasta-mea si nu o cohorta de aliensi razboinici, ca ceea ce zace langa mine e o plapuma botita si nu vreo reptila flamanda cu 3 capete si un picior. Si cum sa nu fiu asa socat dimineata, daca ultimele dimineti, consecutive, aratasera cam astfel:
-dimineata 1: ma trezesc, ma spal, ma pun la calculator sa mai citesc o presa, un bloguri si un xpert elevene, si cand sa porneasca computatorul, siiiiiurpraaaaiz, scan disk cu gasit de baduri pe hard disk. (FAT32, Win98, stiti voi...) Ce am facut toata dimineata? Am admirat scan disk de windoze 98 cu depistat de baduri, am mangaiat tastatura cu lovituri cu capul meu in timp ce minutele treceau vertiginos pe langa mine, mi-am ros unghiile in timp ce ma gandeam de unde ma cac bani de harddisk nou si cum o sa mut ce am pe alea 2 harduri de 40 pe ala ipotetic si de 250 giga pe care o sa mi-l iau cand o sa castig la loto chiar daca nu joc.
-dimineata 2: m-am gandit sa dorm mai mult, de frica sa nu ma trezesc si cand ma pun la comp sa descopar ca am baduri si pe cooler si tastatura, si am dormit mai mult. Intr-atat de mult incat am uitat ca nevasta are intalnire matinala cu taica-su, ala de e pt mine socru, si ca urmeaza sa-l aduca in vizita la noi. Asa ca in loc sa-l intampin pe socru cum era normal, cu paine, sare, casa curata ca unghiile de miss univers, pozitia drepti si zambetul fermecator de rigoare, l-am intampinat sforaind si cu curul semiacoperit de pijamale indreptat strategic catre usa. Asta in timp ce plapuma se odihnea pe podea in mijlocul casei. Totusi a fost bine, daca stau si ma gandesc ca n-a facut nici el infarct cand a vazut cu ce priveliste este primit in aceasta vizita, si nici eu cand am deschis un ochi si am vazut cine se holba din usa la buricul meu preaexpus.
-dimineata 3: m-am trezit, iar al doilea din casa, desi era 8 jumate ceasul, nevasta-mea presta cu heroes 3 wog la computatorul cu baduri dar inca functional, iar eu am constatat ca s-a simtit dintr-odata in acea zi generoasa si mi-a facut cafeaua. Calculand ca daca deja joaca heroes, cafeaua este facuta de ceva vreme, ca altfel ar fi avut inca treburi prin casa, m-am infipt zambitor si vesel in cana de cafea si am patit exact ca Moromete. M-am oparit de m-au luat toti dracii. Dar puteam sa urlu, sa zbier si sa dau cu mobila de pereti cat timp draga de ea a fost asa de amabila si m-a scutit de facutul cafelei in ziua aceea? Neah. A trebuit sa zambesc satisfacut in timp ce limba, cerul gurii si jumate de gat imi erau parjolite ca stuful din delta la romanii cei isteti primavara. Si apoi s-a mirat toata ziua cum de n-am mai mancat nimic si de ce incercam sa fumez tigarile fara sa le ating cu buzele.
-dimineata 4 fu cea in care ma sunara aia pt primul interviu, eu n-am inteles prea bine de la ce firma erau, si cand sa caut pe net sa vad si eu unde ma duc, picase. Netul de la Airbites.

Interviuri 2

Trecu primu` interviu, trecu perioada aferenta de asteptare, si veni telefonul in care eram chemat la al doilea interviu. La ce sa ma fi asteptat de la al doilea interviu? La discutat despre salariu si despre unde o sa fie biroul meu si alte chestii dintr-astea... organizatorice. O fi mit urban, sau parere proprie deformata, dar eu la asta ma asteptam de la un al doilea interviu, si cei pe care i-am mai intrebat despre chestia asta, tot cam in aceeasi nota mi-au raspuns. Ca e bun daca-i al doilea, treaba-i ca rezolvata, nu mai trebuie intrebari, testari, iscodiri, futai, al doilea interviu e in proportie de 90% dovada viitoarei angajari, si tot asa. Si uite cu asta m-am dus eu in cap la al doilea interviu. Pe drum pasarelele cantau vesele in copaci si nu numai, taranii in bemveuri nu mai pareau asa dezgustatori, lumea imi zambea, mda, iar eu mai aveam oleaca si mergeam in pas saltat, ca purandeii de gradinita pe vremea raposatului. Cand am ajuns acolo eram in aceeasi dispozitie, asa ca n-am mai pus la suflet ca persoana cu care trebuia sa ma intalnesc e sef si ca orice sef, a intarziat cateva minute bune. Si veni seful aista, si eu cu tot cu relaxarea, voia buna, optimismul si siguranta pe care le aveam la purtator, am fost introdus intr-o celula cu inca 3 directori si am fost executat. M-au intors aia pe toate fetele, m-au examinat, m-au adulmecat, m-au testat, m-au retestat, m-au fentat, m-au frecat, m-au demolat, iar intr-un final, dupa ce toate frustrarile lor de manageri intr-o tara de manageri putura fi descarcate in capul meu, m-au lasat sa plec. Am zburat de-acolo mai rapid si mai usurat decat cum ar zbura Miron Cosma din parnaie dac-ar fi gratiat. Cica urmau sa ma contacteze, iar, daca... Da` tot pentru un al x-lea interviu. Numai ca eu a doua zi eram deja la alt interviu, la alta firma. Care s-au lamurit intr-un sfert de ora ce-mi poate pielea. Fara sa se simta multumiti si convinsi doar dupa ce-mi numara si degetele de la picioare sau dupa ce-mi afla ascendentul zodiacal al strabunicului meu de pe mama.

Fatalu` de mine

Jdeci azi am fost la un interviu. Si am ajuns prea devreme. Si a trebuit sa prestez despre admiratia mediului inconjurator in timp ce sprijineam un stalp. Si daca tot eram imbracat in toale de nunta, am zis sa pozez putin pentru copacii din zona in timp ce invarteam pe deget cheile de la masina pe care n-o am. Asa cum fac manelozaurii. Doar ca eu prin gestul asta incercam sa ma abtin pentru cateva minute de la a-mi mai aprinde inca o a o suta zecea tigara. Si cum pana atunci nu era nici dracu` prin zona sa ma vada, de nicaieri a aparut una bucata veverita. Dintr-aia astfel imbracata de se cunostea ca e usa de discoteca si locul din dreapta in bemveu de capsunar ajuns patron de covrigarie. I s-a blocat privirea in mine. Eu eram deja blocat cu mintea in interviul care ma astepta, in faptul ca nu mai am bani nici sa trec strada, si ca daca nu ma angajez mai degraba n-o sa mai am bani nici sa incui usa la casa. Deci chiar nu-mi ardea de veverite, mai ales ca acasa nevasta ma astepta cu melesteul pregatit pentru vesti bune si comportament adecvat. Si cum ma gandeam eu asa, la boaba de mazare pe care o s-o fugaresc prin farfurie diseara la cina, madmoazela s-a gandit sa ma scoata din contemplare si sa ceara o tigara. Eu, deranjat fiind din gandurile mele optimiste, am sperat macar ca de la monte carlo-ul meu basarabean pe care i l-am oferit sa i se zguduie putin tinuta si sa presteze despre cum ii sare tricouasul pe organe in timp ce s-ar zvarcoli pe jos inecata si cu tuse convulsiva. Dar n-am avut noroc. A pufait de doua ori si mi-a aruncat bunatate de tigara pe jos. Mi-a multumit ranjind o fasole cam colorata catre mine si a cerut si-un servetel. I-am intins si-un pachet de servetele, constatand ca oricum isi cam tragea cu gratie mucii in piept si sperand ca dupa asta o sa fiu scutit de prezenta ei in imediata mea apropiere. La care ea, observand ca in afara de faptul ca ma executam si-i dadeam ce-mi cerea, sunete nu scoteam iar zambete nici atat nu emanam, a luat un servetel, a ranjit iar fasolea catre mine, si-a dat fotogenic parul la o parte din ochi, s-a aplecat si si-a sters incaltarile de praf invizibil. Am zis de vestimentatia foarte... primavarateca de-o avea la purtator? De piatra sa fi fost si nu se putea sa raman indiferent la asemenea etalare de... interes. Asa ca i-am intins pachetul de Monte Carlo si i-am zis zambind complice sa ia mai multe, ca eu oricum mai am si-acasa. I l-am lasat in mana cu 4 tigari in el si dus am fost.
Acu-s acasa si scriu pe blog, datorita faptului ca Airbites mai da si net din cand in cand, in afara de sictir, si datorita faptului ca nevasta e la facultate. Altfel, daca era acasa, aveam eu alte chestii de facut...

Interviuri

Azi fu iar interviu in planul meu cotidian. Adica iar prestat despre cat de valoros si de baza sunt eu si cum de nimeni nu m-a luat inca. Diferenta fata de interviul de azi si interviul de data trecuta e ca la interviul de azi eu chiar vreau jobul respectiv. Si de aici am constatat alte diferente:
-la jobul de la interviul de data trecuta mi se cam falfaia ca interes. Nu era ceva sa ma faca sa ma cracanez de emotie la gandul ca ar putea fi jobul meu, si nici sa ma dea jos de pe scaun de dorinta ca, prin urmare, sa impresionez la interviu. Asa ca, desigur, am prestat cat se poate de corespunzator. Relaxat si pe felie. Jobul de la interviu de azi, am constatat ca e misto si-l vreau. Prin urmare am prestat la interviu cat se poate de, hai sa nu zic patetic, dar nici mult nu mai aveam si exact asa era. Incordarea si crisparea fura cuvintele de ordine pentru starea de atunci.
- la jobul de la interviul de data trecuta, de care mi se cam rupea, eram tot baiat-gigel ca prezenta si fizica, pe langa cea de spirit. La aista de azi, la care chiar vreau jobul, au avut grija firele din barba sa faca rascoala si sa plece fiecare in directii diferite, ca sa nu mai zic ca parul din cap se aseza dupa vointa lui proprie cat mai original cu putinta, fie aducand spre freza punk, fie spre freza cunoscuta sub numele de castron.
-la jobul de data trecuta a fost o vreme numa` buna de tranzitat Iasu` spre locul unde era interviul imbracat in toale de nunta si implicit cu streangul bine infiletat in jurul gatului. Azi a fost caldurica, suficient cat cravata sa-si indeplineasca cu maxim de succes rolul de asfixiere si suficient cat atunci cand am aterizat la locul interviului sa trebuiasca sa consum vreo trei pachete de servetele cat sa mai ascund din debitul fluviilor care curgeau de pe mine.
-la interviul de data trecuta am fost bine dotat cu stoc de gume acceptabil mirositoare, la interviul de azi desigur ca am omis acest aspect si m-am trezit in fata intervievatorului (asa se zice?) probabil duhnind a monte-carlo-ul basarabean consumat in cantitati de pachetul pe ora pana in acel moment.
- la interviul de data trecuta am fost bine dotat cu informatii despre ce e firma respectiva, cum se cheama si despre ce presteaza, la interviul de azi, pana n-am ajuns acolo n-am stiut la/pentru ce ma duc. Asta nu fiindca sunt eu disperat si trimit cv-ul la o suta de firma odata, de nu le mai stie nici dracu` care si cum, ci pentru ca bestjobsu` nu stie sa mai arate la ce am aplicat, moara in bezna (vorba lu` Gogu Kaizer) cu site-ul lor de maro cu tot. 1-0 pt ejobs. Iar cand mi-am amintit cum a zis ca-i zice la firma ala de m-a sunat si m-a chemat la interviu, era prea tarziu, netul de la Airbites picase si picat a ramas. Halal noutate.

Airbites reloaded

Ce am marait eu oleaca pe aici (aici si aici) pe blog de Airbites si calitatea netului pe care mi-l ofera, fu fâs, fu parfum de roze in comparatie cu ce devotament prezinta tipul acesta in a descrie cat de fascinant e sa ai net de la ei. Deci mai sunt si alte persoane incantate de Airbites, si asta inseamna ca eu paranoic nu-s. Prin urmare s-ar parea ca se merita sa revin cu posturi pe tema asta, atat de draga mie. A serviciilor oferite de Airbites. Dar nu acum. Ca e noapte, si merge netul. Ca daca era ziua, atunci poate se merita sa scriu intr-un notepad articole pentru blog, ca oricum netul ori nu mergea, ori mergea cu viteza unui melc decapitat impins la deal de-un melc schiop. Dar acuma e noapte, si am o idee de net, de cativa kilo acolo, cat sa-mi verific si eu mail-ul, ca doar de asta dau 50 RON pe luna, pentru asa-zisa viteza de 1 mega. De la Airbites.

Reportaj stand in fund pe trotuar

La articolul "Reportaj de pe scara autobuzului" de azi din Ziua de Iasi, mi-am amintit de-o faza vazuta intr-o dimineata cam la a 3-a statie a maxi-taxiului nr 6, cum vine dinspre Dacia spre Copou, acuma vreo 2 ani. Ajunse maxi-taxi-ul in statia deja ticsita, iar soferul face greseala sa opreasca. Cineva din statie trage de usa plianta, cu intentia sa urce. Cum a tras de usa, deschizand-o, serios vorbesc, cum au cazut din maxi-taxi 3 insi, o batrana, un mos si o probabil studenta. La propriu au cazut. Buf pe trotuar direct din microbuz. De gol ce era microbuzul. N-au avut timp sa se echilibreze, sa aterizeaza in picioare, sau ceva, ci au picat exact ca barabulele. Lumea din statie, ce sa faca, au sarit. Nu in ajutor, ci peste aia 3 care se culegeau de pe trotuar. Sa prinda loc in microbuz in locul alora. Colegul cu care eram a facut greseala sa incerce sa-i adune pe aia de pe jos. A pierdut momentul sa se bage si el in microbuz, mai exact in spatiul de 3 milimetri ce mai era disponibil in pragul usii. A trecut de la starea de mirare si dezgust pe care o avea cand a vazut cum erau calcati in picioare aia 3 insi de cazusera din microbuz, la o stare cat de cat mai apropiata de cea a multimii. Si a procedat ca atare. Ii dau oarecum si acum dreptate. A vazut ca el e singurul preocupat de soarta celor de pe jos, in timp ce multimea se bulucea inspre microbuz, si s-a gandit sa procedeze pe masura reactiei multimii. Asa ca, dupa ce i-a recuperat pe prabusiti, a profitat de faptul ca usa nu a mai putut fi inchisa din motiv de omusteni ce stateau in pragul ei, si a considerat ca poate sa incerce sa urce folosind tactici adecvate situatiei de ansamblu. Asa ca a ridicat un picior, talpa in fata, si s-a impins inainte. Si-a facut loc in maxi-taxi. Impingand in continut cu talpa ghetei masura 46. La zarva deja existenta se adaugase zgomot de oase paraind. De protestat, mai protestau doar aia 2 insi pe ale caror sale isi lipise colegul talpa inainte sa impinga. Dupa ce a impins, nu s-a mai auzit nimic. Sa mai zic ca a coborat soferul, fiindca tocmai descoperise ca ii fusese rupta tetiera la scaun in acele momente?
Mosul, care cazuse din microbuz si nu s-a mai obosit sa incerce sa urce la loc, zise catre mine in timp ce se stergea de praf stand in fund pe bordura trotuarului, ceva de genul "Ce-au ajuns oamenii din tara asta..." "Cu siguranta nu pietoni" a fost raspunsul soferului, care tocmai constata ca ii pocnise si un geam la microbuz si se invartea disperat in jurul carutei.

PS Banc
La o statie de benzina cu o singura pompa, se opreste un tip cu un "Hummer" si incepe sa bage benzina.
Trece o jumatate de ora, el baga benzina...
Trece o ora, el baga benzina... Doua ore...
In spatele lui s-a facut coada, toti injura in delir.
Unu' scoate capul pe geam si ii striga aluia cu Hummerul:
- Asculta, ba! Macar opreste dracului motorul cand bagi benzina...

Despre timpul neprietenos

Stiam ca de obicei, la nunta si inmormantare, pregatirile dureaza mai mult decat evenimentul in sine. Dar o mare diferenta intre durata pregatirilor si durata evenimentului in sine am descoperit ca se inregistreaza si in alte situatii.
Exemplul 1: eu ieri am fost la un interviu. Pregatiri:
-asteptat sa se incalzeasca apa ce trebuia sa fie calda - 10 minute,
-baia -15 minute,
-pus alte haine decat cele de scandal pe mine - 5 minute,
-facut nod la cravata ( a doua oara in viata ) - 20 minute,
-curatat pantofi - 5 minute
-incaltat pantofi, implicand sufocarea cu cravata in momentul aplecarii - 10 minute
-aranjat cele 4 fire de par din varful cheliei in directia punctelor cardinale - 5 minute
-spalat dinti - 5 minute
-asteptat sa se termine de curs sangele din gingii - 10 minute
-amintit ca n-am cv decat pe comp si scos la imprimanta - 5 minute pana a binevoit compul sa se deschida si sa re-re-recunoasca imprimanta
-scos din nou cv, de data asta vizibil - 2 minute
-sunat la taxiuri si gasit taxi liber pt comanda - 5 minute
-drumul cu taxiul - 20 minute
-nimerit intr-o cladire de birouri biroul care trebuia - 7 minute
-asteptat sa-si termine de baut cafeaua persoana care intervieva - 10 minute
Total - 134 minute, 2 ore si un sfert (sper ca am calculat bine).
Interviul a decurs cam astfel:
-buna ziua.
-buna ziua, sunt x si am venit pentru.
-stiti contabilitate?
-nu.
-pai n-ati terminat economia?
-da, dar nu specializarea contabilitate.
-aha, multumesc, la revedere.
-la revedere, o zi buna.
Cam 2 minute asadar. Vs alea 134 de pregatiri.
Alte exemple ar fi:
1.cat timp petrece una bucata gagiu barbologind, mergand la sucuri si cumparand flori pana ce o-mbraliga pe una bucata gagica, vs cat timp dureaza sa primeasca propriu-zis acea una bucata gagiu ceea ce urmarea.
2.cat timp petrece una bucata student facand fituici, invatand pe alocuri si fiind stresat, vs examenul in sine pt care a facut astea.
3.cat timp petrece una bucata absolvent de facultate scriind la lucrarea de licenta, tocind-o, legand-o si depunand-o, vs durata examenului de licenta in sine.
4.cat timp petrece una bucata disperat cautand melodia x super-rara, instaland torente si odecee si cautand pe ele, si facand trafic pe urmasele napsterului, vs cat dureaza sa asculte melodia o data gasita.
5.cat timp petrece una bucata roman-simplu muncind atata cat e cazul si asteptand salariul, vs ziua in care salariul e luat si si dat pe intretinere, curent, si etc.
6. etc, ca m-am plictisit deja.

Astept sa aud de situatii mai putin uzuale in care sa se aplica algoritmul, situatii precum - omustean care sa se pregateasca o saptamana pentru o ora de... somn sau blogger care sa cloceasca o luna pentru un articol de zece randuri.

Alta studenteasca

Ca cica doi studenti, in amfiteatru, in timpul examenului scris, unul in banca din spatele celuilalt. Ala din spate se chinuie juma` de ora sa vada la ala din fata. Se uita cand peste umarul din dreapta al aluia din fata, cand peste ala din stanga, lungeste gatul ca testoasele si si-l suceste ca bufnitele, rupe blugii in cur de cat se freaca de banca, se inroseste, tremura, rasufla greu, mai scrie un rand, mai spune o rugaciune, mai rupe un pix si boteste o foaie, mai da un ghiont in fata, mai scapa o sudalma, intr-un final constata ca nu merge si nu merge. Apoi daca nu merge si nu merge, ce sa faca? Se ridica in picioare si protesteaza catre profesor ca "nu i se pare corecta modalitatea de desfasurare a examenului atata timp cat colegul din fata copiaza" Profesorul, care vazuse tot consumul de energie al paraciosului si scopul in care acesta isi consumase energia, a ramas, fireste, cam ca masculii din poza urmatoare cand le-a aparut in cadru aceasta chestie femeiasca bine dotata cu chestii femeiesti:


PS De la profesorul respectiv am auzit aceasta intamplare, si-i multumesc ca mi-a dat astfel ceva de scris aici.

Messengereni in vizita si efecte

Se mai implanta sa vina X sau Y in vizita, iar X sau Y cand vede computatorul deschis nu are alta solicitare decat sa intre pe messenger. Ca asa-s unii, organisme biologice, dependente de hrana, apa, somn si messenger. Nu are mare importanta faptul ca uneori, pe tot parcursul vizitei, X sau Y n-a facut decat sa stea cu retina lipita-n monitor si sa ignore tot ce se petrece in jurul lui, incat mie, ca gazda, nu-mi ramane decat sa ma rog sa se intample ceva ce de regula urasc sa se intample, si anume sa pice oleaca netul. Oleaca asa, cat sa nu simt impulsul de a lua scaunul de la calculator cu tot cu ce e pe el si sa-l arunc pe geam, doar atat cat sa vad daca face "poc" sau "buf" la cadere.
In fine, faza care s-a intamplat recent e ca, dupa ce X a terminat de conversat cu toate contactele sale din messenger, si implicit, a cam terminat si vizita cu care m-a onorat si apoi s-a carabanit, eu uit sau dau "sign in" pe contul meu la respectivul program de chat sau ce-o fi el. Si intru intr-un joc, sa mai omor din nervii provocati de preaplacuta vizita ce tocmai se terminase. Si ma iau cu jocul, si devine interesant si captivant, si uit si de mediul inconjurator, si etc. Si cand sunt pe punctul de a face un record la respectivul joc, exact in secunda aia imi trosneste o fereastra de conversatie de messenger pe monitor, fix in momentul culminant pe care-l traiam eu in jocul meu. Sa mai specific ca la ce sistem de operare am si la ce rasnita de computator detin, o asemenea interventie de la messenger in mijlocul jocului meu va duce in probabilitate de 70-80% la blocarea instantanee si definitiva a compului? Dar sa presupunem ca 20% sanse fura suficiente, si nu s-a blocat compul de tot cand acel cineva simtise nevoia sa dea buzz in timp ce eu ma jucam cu mare inflacarare. Asa ca eu tocmai ce pierd tot ce am realizat pana la acel moment in acel joc, si ma uit siderat la un buzz dat de la o persoana pe care eu nu stiu s-o am in lista la messenger. Ca la cat de ofticat sunt ca am pierdut din cauza buzzului tot ce jucasesi pana atunci, nu mai realizez ca de fapt nu eram pe contul meu logat. Si deci ma confrunt cu un joc distrus, un buzz de la un necunoscut si o tona de nervi. Si ce sa fac in asa situatie? Ma conversez intr-un mod decent si placut pe messenger cu buzzuitorul necunoscut:
eu: tu cine mortii si ranitii dumnezeii ma-tii mai esti si ce p**a mea dai buzz ca taranu`?
necunoscutu`(care stia ca vorbeste si da buzz lu` ala de tocmai ma vizitase -deci si el siderat total de abordarea mea si de raspunsul pe care-l primise la buzz): ???? ce-ai draga?
eu: nu ca ce-ai draga, lua-ti-as tastatura si mouse-ul in p**a si dati-as si lua-mi-ai si etc
necunoscutu`- tacere
eu: acuma de ce taci, f**u-ti rasa si neamul tau, sa dai buzz stii, acuma taci?
necunoscutu` - is now offline (a dat sign out deci, sau s-a dat pe invizibil, sau a inchis de tot compul si s-a dus in baie sa-si taie venele, oricum, am provocat un impact, deci mi-am facut nervii intelesi, deci acuma eram cat de cat mai multumit si impacat).
Mai pe seara, primesc telefon de la ala de ma vizitase in cursul zilei, cand statuse ca boul in staul numai pe messenger. Omusteanu`- nervos foc.
Ca "ce-ai facut, frate?".
Eu - "ce-am facut, frate?" Chiar de unde sa stiu eu ce am facut de era asa nervos omul? Doar am stat in casa toata ziua iar dupa incidentul cu buzzul pana la telefonul tocmai primit, am dormit ca mortu`n papusoi.
Ca cica: "m-ai nenorocit, frate".
Eu - ma simteam la fel de lamurit si pe felie ca un aborigen polinezian picat in mijlocul new yorkului de revelion. "Cum, frate? Ce-am facut?"
El- "m-am certat cu Alina, prietena mea, era toata nervoasa, ce-ai vorbit cu ea pe messenger?" (Am zis si eu Alina, dar normal ca altul era numele)
Eu- "Care Alina, ca n-am vorbit cu nicio Alina"
El- "Angel!"
Eu -tacere. In gandul meu - "aoleu si fir-ar ai naibii astia care au nickuri dintr-astea hermafrodite"
El - "Frate, iti dau numarul, sun-o si zi-i ca erai tu"
Eu - macar are spirit practic omul, a trecut peste partea in care-mi aprovizioneaza mie frigiderul cu carne si a sarit direct la rezolvare. Acuma ce trebuia sa fac, s-o sun pe aia si sa-i zic ca subsemnatul, nume, prenume, cenepe, data nasterii, etc, i-a bagat si i-a scos cat n-a vazut si n-a auzit dumneaei in toata viata ei? Chiar daca astea fusesera servite pe messenger si nu direct si live, in fata? Neah. Raspuns la omustean: "Pai stai, frate, ca n-am fost eu. Dupa ce-ai plecat tu a venit un amic la mine ca avea treaba la comp si el n-are (comp), si nu stiu ce-a facut el pe net ca eu n-am stat langa el ca am avut treaba. Da` daca vrei, iti dau eu numarul lui de telefon, sa suni tu, sa lamuresti."
El, ce era sa zica - "te sun mai tarziu, pa pa"
Nu m-a mai sunat.
Oricum nu stiu al cui numar i l-as fi dat daca ma suna. Da` gaseam eu. Si povestirea ar fi fost cu siguranta mai lunga.

Problema cu buzz

Io, rezolvatorul de probleme de computatoare, ma las de meserie.
Am un fost coleg de scarbici care are destui bani dar n-are tangenta cu calculatorul. Cum faptul ca are destui bani este un motiv mai bun sa-si ia calculator decat ar fi sa nu-si ia faptul ca n-are tangenta cu aceasta inventie capitalista, apoi si-a luat computator. Si pe cine sa cheme el la configurat sistemu`, cumparat sistemu`, instalat Windoze-u`, pus netu`, downloadat pornu` si chemat de fiecare data cand dadea eroarea-n ele, daca nu pe mine. De trei saptamani incoace, gura nu-i mai tace. A descoperit filmele. Telefon la mine sa aduc player sa poata sa vada filmele. Dupa o saptamana de uitat la ele-filmele ca Tarzan la metroul londonez, a descoperit subtitrele. Telefon la mine sa aduc subtitrele. A descoperit dupa trei saptamani netul (adica odc, mirc, messenger, youtube, metacafe, punct), desi-l avea de la bun inceput. Telefon la mine sa-i devirusez sistemu`. Ca nici curent in camera nu mai avea omusteanu` de cata ferma de varcolaci avea pe hard. Intre timp aflase, chemandu-ma pe mine cu apel de urgenta, si ca muzica din winamp se aude doar daca tii boxele deschise.
Alaltaieri a fost cea mai tare solicitare. Telefon la mine in miez de seara. Valeu, arde, problema mare cu compul. Nah, macar vine cu gipanul sa ma ia. N-am apucat sa-l intreb cam ce problema mare are cu compul. Mare greseala. De ce am lasat eu si mancare pe foc si buna relaxare de seara? Pentru ca nu i se auzea "Buzz"-ul la messenger. Iar boxele erau deschise. M-am intors pe jos acasa. Suduind. Probabil daduse volumul la minim din setari si din prostie, sau ceva de genul. Nu m-a mai interesat. Daca intereseaza pe cineva, eu dau cu placere adresa omusteanului.

PS: Un betivan in tramvai vomita pe unul din pasageri. Ala ii zice
ofticat:
-Dom'le, da` nu ti-e rusine?
La care betivul:
-Ce-ai mãi borâtule?

Spam de bloc

Am sa caut un butoi dintr-ala mare de tabla, gen canistra/cisterna, am sa scriu pe el mare SPAM si am sa mi-l pun langa usa.
De ce?
Pai cand duminica dimineata la ora 10, cand dorm si eu asa cum doarme omul cand e duminica dimineata, fara grija si adanc si bine si dulce si doarme si patul sub mine, atunci sa auzi so bataia in usa, de am crezut ca pica peretii pe mine. Sarit din pat instantaneu, palpitatii de inima, iau mobila inainte in drum spre usa, "o fi polutia romana?", "o fi arzand ceva?", "ce-i, Doamne?", se auzea si galagie pe scara, ma chinui sa descui usa, usa nu se descuie, panica de pe lume, tremura si chilotii pe mine, deschid usa intr-un final, iar cand colo - tiganul cu carpetele pe umar isi ranjeste fasolea catre mine: "Cumperi covoare?".

Dumnezeeeeeeeeeeeiiiiiiiiii...

Apoi cum sa nu-mi trebuiasca butoiul langa usa, pe care sa scrie SPAM, sa am unde sa-i arunc dupa ce-i bat bine pe toti vanzatorii de covoare, perdele, biblii, asigurari si pinguini ecuatoriali care-mi abuzeaza mie usa la ora de dulce somn?